Capitolul 2: Deja am probleme

Clayton era…ei bine,ametitor. Numai cand ma uitam in ochii lui verzi ma pierdeam ca in niste oceane. Il priveam in timp ce ma studia si era o liniste mormantala. Realizez ca sunt cat de cat,mai mult atrasa de el…cum ai putea sa-i rezisti?!

 -Cum e chestia asta cu vampirii?

 -Pai,simplu…eu te musc,iti sug sangele,tu mori iar eu trec la urmatoarea victima.

-Si eu cum de nu sunt moarta?

-Poate esti…

-Ce?! –cum sa fiu moarata,parca respir nu? Sau nu?

-T-am prins. Spuse Clay razand.

-Parerea ta.

 -Ei bine nu ai murit pentru ca…pentru ca nu am vrut eu sa te omor. …deci nu a vrut sa ma omoare…ciudat,suspect de ciudat.

-Intrebare de baraj. De ce?

-Shittt! E aici.

-Cine?

-Montibu.

-Monti..cine? specia aia de…

-Da. Specia aia de fantome care bantuie toate persoanele muscate de vampiri si care au supravietuit.

 -Ok! Unde am pus cartea aia?

-La ce-ti trebuie o carte?

-Pai scria acolo cum sa scapi de…

-Prostii. Nu ai nevoie de ea.

-Ce? Sa nu mai scap de fantomele astea?

-Stiu o cale. O potiune. Iti trebuie : sange de vampir,sange de-al tau amestecate cu rozmarin si apa sarata. Si trebuiesc baute dintr-un pocal de argint exact in minutul cand rasare soarele.

-Ok si de unde fac rost de sange de vampir?

 -Si eu de  ce sunt aici ? Ca sa consum oxigenul?

Clayton s-a taiat la mana si a picurat ceva sange intr-un pocal de argint,la fel am facut si eu desi ma ustura al naibii de tare. Clay a plecat sa ia apa sarata,nu stiu de unde si rozmarin. Mai erau exact 2 ore pana la rasaritul soarelui. Ramasesem singura.

Pielea mi se facuse ca de gaina si spaima imi pusese un nod in gat cand montibu incepusera sa-si faca aparitia. Biblioteca uriasa a lui Clay era rasturnata,la fel si tablourile. Clapele pianului incepusera sa se miste cantand un cantec infiorator care ma zgaria pe creier. Oooo,Clay vino mai repede. Si daca nu merge? Asta o sa patesc mereu? Oh! In ce m-am bagat. Am simtit un curent stragatandu-mi oasele cand toate ferestrele si usile din casa se deschisera simultan.

-Stop! O voce stridenta si poate si mai infioratoare se auzi din spatele meu iar usile si geamurile s-au inchis si pianul a incetat sa cante.

Totul revenise la normal mai putin cartile de pe jos. M-am intors si l-am vazut pe Clay vampirul cu o plasa in mana. A pus in pocal apa sarata –cica era apa de ocean si rozmarinul. Le-a amestecat pe toate si mi-a dat pocalul.

-Te duci in spatele blocului si bei. Eu o sa trebuiasca sa dorm deoarece soarele e pe cale sa rasara. Urci si imi aduci pocalul dar ai grija sa nu intre nicio raza de soare pa langa tine,asta daca nu vrei sa ma omori. Pe masa vei gasi si bani de taxi. Daca vrei te mai caut eu maine seara la magazinul tau.

 -Bine. Am inteles. Si..multumesc.

 -Pentru ce?

-Ca m-ai lasat in viata si ca ma scapi de montibu.

-Cu placere. Acum du-te sa nu pierzi rasaritul.

Am iesit cu pocalul in mana. M-am dus in spatele blocului si vedeam Soarele cum rasre. M-am holbat la pocalul din amna mea. Nu-mi vine sa cred ca voi bea sangele altcuiva…asta e prea ciudat,chiar si pentru mine. Ma intreb ce gust are licoarea asta cu sange de vampir…trebuie doar sa beau. Asta e tot ce trebuie sa fac ca sa scap de montibu…atat. Ihhhh! Prea scarbos. Am inchis ochii,mi-am tinut respiratia si am sorbit din pocal. Era sarat dar nu chiar scarbos..m-as putea obisnui,wow,ce ganduri am. Pana la ultima picatura! Da! Am scapat de voi montibu idioti.

Am urcat din nou la etajul 13,ultimul etaj al blocului,apartamentul 325. Am intrat in sufragerie dar nu er nimeni,era intuneric total cu exceptia veiozelor. M-am dus in camera din dreapta…oho! Jack pot! Dormitorul lui Clay…uff,era asa dragut cand dormea.imi placea de un vampir? Si mai spuneam ca nu-s ciudata. Am iesit,am luat banii de pe masuta si am plecat luand un taxi spre casa mea.