Capitolul 4 : Captiva

Vor veni dupa mine acum? Ce e de facut? Sa ma predau? Sa lupt? Nu,a doua optiune cade. Nu as putea lupta cu niste demoni. Dar nici sa stau,pur si simplu ,nu pot. Oare unde il voi gasi pe Clay? Era aproape miezul noptii,dar de somn nu se putea discuta.

M-am imbracat si am plecat spre apartamentul lui Clay. Paream o nebuna,in timp ce mergeam ma uitam in toate partile,sperand ca nimeni sa nu ma prinda. Niciun taxi nu oprea.

Desi eram pe la jumatatea drumului tot mai faceam semn taxiurilor sa oreasca. Unul dintre ele a oprit. Slava Cerului!

 -Buna seara. Pe Sunlight Street,va rog.

Soferul nu a raspuns ,doar a dat din cap. Ce nume ciudat are strada lui Clay,adica nu e strada,ci faptul ca un vampir sta pe „Strada Soarelui”. Am observat cum soferul ma privea in oglinda retrovizoare. Era ceva ciudat in legatura cu ochii sai,aveau o nuanta ciudata de galben. Incepusem din nou sa ma inspaimant. Dar,poate este doar ora tarzie de vina,sau frica mea stupida. Peste vreo 2 sau 3 minute am realizat ca nu mergem in directia corecta.

-Ma scuzati,dar nu cred ca se poate ajunge pe Sunlight Street luand-o pe aici. Am spus eu.

-Nici nu trebuie. Spuse soferul.

Vocea aceea,era asa cunoscuta. Era acelasi tip de voce ca cea care a rapuns la telefonul lui Clay. Facusem ochii mari de groaza. Tocmai ma indreptam spre necunoscut cu un demon. Sunt cea mai proasta fiinta umana dintotdeauna. Am incercat usile,desi mergeam cu peste 150 de kilometri pe ora. Erau blocate. Tremuram de frica de data aceasta.

Masina opri brusc facandu-ma sa ma lovesc cu capul de tetiera scaunului din fata. Usa din stanga mea se deschise si o mana puternica ma trase afara. Am cazut in genunchi din cauza fortei cu care fusesem scoasa din masina. In maini mi-au intrat pietricele mici,facandu-mi pielea sa doara. Mana aceea,care am vazut ca are si gheare, m-a ridicat si m-a tarat efectiv catre niste ruine. Mi-am dat seama ca era o biserica veche ce nu mai fusese folosita de multi ani.

Stiu locul asta,am fost impreuna cu colegii mei,prin clasa a 4-a sa-l vizitam. Era biserica „Saint George”,construita in anul 1526,daca imi aduc bine aminte. Dar era destul de departe de oras. Cand am pasit inauntru un fior mi-a strapuns corpul pana in maduva oaselor. Era intunecat si umed. M-am zbatut sa scap din stransoarea mainii demonului. Fara rezultat.

 -Da-mi drumul! Ce vrei de la mine? –am tipat eu dar nimeni nu mi-a raspuns.

O lumina slaba,palida se vedea la capatul tunelului. Cand am intrat,primul lucru pe care l-am vazut a fost Clay. Era,practic rastignit. Legat cu lanturi de maini si de picioare. Ranile care se vindecasera de putin timp erau inlocuite de altele noi,sangerande. Cand m-a vazut s-a zbatut sa scape. S-a apropiat cu vreo 5 centimetri dar lanturile l-au tras inapoi izbindu-l de peretele de beton. Acesta s-a zgaltait la impact.

 -Clay! Am strigat si am incercat sa alerg spre el.

 O creatura ciudata de puse in fata mea. Avea pielea usor negricioasa,o multime de cicatrici pe fata si pe piept. Fara par pe cap,ochii de un galben stralucitor ,buzele subtiri erau deschise,astfel am putut observa dintii ascutiti. Era foarte urat. Era un Demon. Instinctul m-a facut sa-i dau un pumn in fata. Mare greseala. Nici macar nu s-a clatinat. In schimb eu am fost aruncata pana la picioarele lui Clay.

-Inceteaza! Striga el cu o voce grava. Eram lovita destul de tare la cap ,am simtit cum ceva umed imi curge pe fata. Sange. Ma durea si am inceput sa suspin usor. M-am uitat in sus si l-am vazut pe Clay foarte ciudat. Se uita la mine ca la o..victima. O ,Doamne! Era insetat iar eu eram plina de sange.

 -HaHaHa!!! S-a auzit un ras zguduitor iar eu m-am uitat,inca simtind privirea lui Clay asupra mea. Ce dragut…vampirul infometat si fata insangerata…ar fi un film de groaza foarte bun pentru oameni…Clayton dragule,cred ca ar fi bine sa te mai hranesti si tu putin. Demonul s-a dus la o roata si a invartit-o,am observat ca era de la lanturile lui Clay care au cazut pe langa el. Noi ne retragem! Zise Demonul si au iesit.

 Ramesesem doar eu si Clay. Oare ar trebui sa-mi fie frica? Oare m-ar omori? Se uita la mine ciudat,cu pofta. Se vedea ca era infometat si slabit. Instinctul mi-a zis sa ma retrag iar eu l-am urmat. Clay se apropia de mine iar eu ma retrageam. Si-a aratat coltii si m-am speriat. Si-a intins mana dupa mine dar am fugit catre usa. El se apropia incet. Am incercat usa. Incuiata. Oare chiar ma asteptam sa fie deschisa?!Nu stiu,cert e ca nu mai aveam scapare. S-a apropiat si mai mult si am fugit catre coltul cel mai indepartat. A ajuns pana aproape de mine si spaima imi curgea prin corp. Dintr-o data,lanturile l-au tras inapoi. De aceasta data l-au izbit si mai tare din cauza distantei. O parte din tencuiala ramasa pe perete a cazut. Nu putea ajunge aici. Totusi,nu-mi vine sa cred ca tocmai a incercat sa ma omoare. Eram speriata si indignata in acelasi timp.

Demonii au intrat repede,dar,vazand ca totul este in regula s-au calmat. Lacrimi arzande mi-au cazut pe obraji.El chiar…el tocmai…si eu ca o proasta…oh,Doamne Dumnezeule,in ce m-am bagat?!

 -Ei lasa,nu fi trist ca nu ti-ai pierdut masa. Spuse acelasi Demon,cred ca e un fel de conducatator. O sa fie aici tot timpul,nu o sa poata trai mult timp,iar cand moare..o vei putea savura in liniste,fara sa se mai opuna.

Am cazut in genunchi,inca eram in cel mai indepartat colt. Urma sa mor. Viata mea se va sfarsi si asta doar din cauza prostiei mele si a lui Clayton Nightbird. Il urasc pur si simplu. E cea mai idioata persoana din cate am cunoscut. Am inceput,bineinteles ,sa plang. Aveam sa mor,nu cred ca mai traiam mai mult de doua zile..asta daca nu ma omorau ei. Rana sangeranda de la cap imi dadea dureri groaznice. Imi era somn dar nici o sansa sa pot dormi. Un traznet inspaimantator m-a facut sa tip.

-Trebuie sa mergem la Stapan! El este invocat acum. Pacat ca nu o sa vedeti,e MINUNAT. Stapanul este minunat..bine,voua nu v-ar place,iubitori de bine prosti. Zise Demonul. Sa nu incerci sa scapi,fata umana! Va fi si mai rau! Apoi au iesit.

 Putea fi mai rau? Adica ce e mai rau decat moartea? Nimic. Poate doar sa te omoare persoana cu care incepusei sa-ti faci iluzii. Patetic. Fulgera si trasnea de-mi facea pielea ca de gaina. Imi era frig,frica,foame,sete si ma durea capul. Avea dreptate,nu aveam sa traiesc mult.

Am vazut ca incaperea avea si o fereastra…oare la rasarit…Clay se mai calmase asa ca am incercat sa vorbesc cu el.

-Ce se va intampla la rasarit? Prin fereastra aceea vor intra raze ale soarelui. S-a uitat uimit catre fereastra. A facut ochii mari.

 -Acoper-o!…te rog.

 De ce faceam asta? De ce il ajutam? Am luat un scaun si i-am rupt partea unde te asezai. Se incadra perfect in spatiul unde fusese o fereastra. L-am ajutat,l-am scapat de la o moarte sigura…

 -Nu pot rezista mult fara hrana…te rog…promit sa nu te omor.

 -Nici nu ma gandesc.

Am zis si am fuzit in coltul meu,era ciudat sa-l numesc „coltul meu”. Clay era slabit,daca nu erau lanturile era lat pe podea. Nu puteam sa ma daruiesc. Zice ca nu ma va omori,dar nu poate sa se opreasca. Pun pariu ca nici macar nu-i ajunge sangele meu.

-Melinda…te implor. Trebuie sa fac ceva sa scap,sa-i anunt pe cailalti..nu voi putea altfel.

-Si de ce trebuie sa fiu eu cea care piere in toata povestea asta?

-Am zis ca nu te omor.

-Nu te cred.

-Jur pe Dumnezeu!

-De parca un vampir are legaturi cu Dumenzeu.

 Si apropiat buzele de piept si a prins cu ele un lantisor mi-a atras atentia si am vazut ca era o cruce cu Iisus Hristos.

-Credeam ca va omoara crucile.

-Mit! Sunt foarte credincios. Linda…te rog,ajuta-ma.

Imi era mila…si pana la urma,binele omenirii era in maineile lui..implicit in sangele meu. M-am apropiat destul de mult incat a ajuns la mine. Mi-a strapuns pielea gatului cu coltii si durea. Sangele, din nou migra din corpul meu spre el. Acea stare de transa si ameteala puse din nou stapanire pe mine. Am auzit cum inghitea si gemea. Ma tineam de el deoarece picioarele imi erau slabite. Jurase ca nu ma va omori.

-Clay…am spus cu greu.

 A mai durat ceva pana sa se desprinda de mine. Secunde,minutea,ore…nu stiam. Eram aproape moarta. Nu imi gaseam plamanii pentru a putea respiara. Cand mi-a dat drumul am cazut moale pe podea. Nu cred ca eram moarta caci inca mai eram constienta de ce e in jurul meu.

-Iarta-ma! Sopti Clay la urechea mea.

Am auzit lanturiele rupandu-se. Doua brate m-au cupirins si m-au ridicat de pe podeaua rece. Oare era Clay sau un Demon. Oare Clay evadase? Nu puteam deschide ochii. Am auzit un perete sfarmandu-se si bucati de caramida cazand in jurul meu. Apoi Vant. Vantul imi sageta pielea,fata,ma facea sa simt milioane de cutite. Dar asta m-a facut sa-mi revin. Am deschis ochii si am incercat sa observ lucruri. Da,eram in bratele lui Clay si alergam pe un camp. Am dat privirea pe dupa bratul lui si am vazut cladirea ruinata inconjurata de un nor negru. Ciudat este ca numai acolo tuna si fulgera,aici era senin,puteam vedea stelele. Odata cu trezirea din transa a vanit o ameteala puternica. Poate era rau de miscare. Fata lui Clay era intunecata si ganditoare,nici macar nu s-a uitat la mine sa vada ca m-am trezit. M-am uitat spre est si am realizat ca nu mai era mult din noapte.

-Clay,rasaritul e aproape. Am spus socata.

-Stiu Linda,stiu…dar suntem deja la marginea orasului. Nu stiu cum ajunsese asa repede. Dar a oprit imediat un taxi. Taximetristul s-a uitat chioras la el dar ne-a luat.

-Sunlight street. A zis el. Cat mai repede. Taximetristul a accelerat si a plecat inca privind in oglinda la pieptul plin de rani al lui Clay.

 -Dar ce ati patit? Intreba soferul.

 -Oh,stiti..iubita mea poate fi chiar salbatica unori. Nu-i asa leoaica mica? M-a intrebat iar eu am rosit pe loc. M-am uitat la ceasul de pe bord : 06:55.

-Am ajuns. declara soferul.

Am scos din buzunar toti banii pe care ii aveam,cred ca erau 100 $ dar pe cine mai interesa restul cand soarele era pe cer? Era mica distanta dintre taxi si bloc dar Clay nu o putea traversa alergand altfel toti l-ar fi vazut.

 -Ce facem? Am intrebat inca in taxi.

-Intram. Clay a iesit si si-a acoperit fata cu mana,mergand repede spre intrarea in bloc. Am alergat dupa el,si l-am impins in holul blocului.

M-am uitat la mana sa si era…Arsa. carnea se vedea dispusa pe oase. Mi-a venit rau. Bine ca nu murise. Si rana asta se refacea nu?

 -Buna dimineata domnule Nightbird! Dar ce ati patit? Intreba receptionera sau ce era ea apopiindu-se.

Nu stiam ce avea Clay de gand sa faca dar in mai putin de o secunda am vazut-o pe fata bruneta pe jos.Cred ca o lovise. A luat-o repede in brate si am intrat impreuna in lift.

-De ce i-ai facut asta.

-Trbuie sa ma hranesc ca arsura sa treaca.

 -Puteam sa-ti ofer si eu sange.

-Glumesti?! Daca mai beam o picatura erai ca si moarta. Oricum,multumesc mult. Esti foarte curajoasa. Intreaga omenire iti va multumi.

-Nu am facut-o pentru omenire ci pentru tine. Am murmurat eu.

 -Si eu iti multumesc. Mi-ai salvat viata de doua ori.

-Cu placere.

Am intrat in apartamentul intunecat iar Clay s-a hranit cu sangele fetei. Imi era mila de ea si greu sa privesc scena. M-am dus in dormitor si am scos niste haine curate pentru Clay. O camasa gri cu alb si o pereche de jeansi foarte draguti. A intrat in camera si s-a dus apoi sa se schimbe. Camasa a lasat-o descheiata datorita ranilor,care deja nu mai sangerau.

-Tu ai facut o mare nebunie. Ti-am zis,te-am implorat sa nu mai iesi din casa.

-Poftim? Am vrut sa vin la tine.,eram singura.

-Parintii tai…

-Tata nu mai e demult..a murit intr-un accident stupid de masina.

 -Imi pare rau.

-E in regula. Si mama e plecata in vacanta ,o luna in Australia.

 -Ok. Stabilim reguli. Tu nu mai pleci de langa mine si nu umblii seara singura nici daca ia foc Vancouverul. Ai inteles?

-Si scoala? Nu pot abandona.

-E patetic. Vrei sau nu sa traiesti. Daca as putea sa te apar ziua,as face-o dar nu pot. Asa ca stai cu mine si gata.

 -Ok.

 -Nu fi suparata ca e tot spre binele tau.

-Nu,e in regula.

-Bine,multumsc inca o data. Trebuie sa dorm…daca indraznesti sa iesi din apartament esti pe cont propriu apoi.

S-a lasat pe perna si a adormit. Fara sa mai fie furios eram mult mai frumos. Si eu eram epuizata asa ca m-am lasat sa cad langa el. Mi-am pus capul pe pieptul lui si am simtit mana sa pe spatele meu…ma tine in brate. Ma simteam mult mai in siguranta.

Am dormit bine…M-am trezit seara. El era inca langa mine dormind. M-am uitat la ceas. Era sase jumatate seara…am constatat ca se trezeste la sapte,sau depinde de soare? Ciocanitul in usa m-a speriat.M-am uitat la Clayton dar nu schita nicio miscare.

M-am ridicat tiptil si am mers catre usa. Am privit prin vizor. Erau doi politisti. Am studiat ochii lor si pareau umani. Ah,trupul femeii. Nici nu stiu ce a facut cu el…Sa le deschid? Daca nu o fac for fi suspiciosi. Dar daca gaseau trupul? Am o idee si sper sa tina.

 M-am dus in camera si mi-am dat tricoul jos si jeansi ramanand in lenjerie intima. Am strecurat o camasa a lui Clay pe mine si mi-am ciufulit parul. Oficial sunt nebuna. M-am dus la usa.

 -Mda?! Oh,buna,,seara! Am incercat sa par stanjenita,desi nu eram,doar era parte din plan.

-Buna seara domnisoara. Domnul Clayton Nightbird este acasa?

 -Ugh,este,dar..vedeti eu si Clay..stiti…tocmai..el doarme. Este tare epuizat. Am rosit,numai la gandul asta ,perfect. Dar de ce il cautati?

-Domnisoara Lucy Kiowns,receptionera,a disparut si o cautam in tot blocul.

-Aveti ordin de perchezitie?

-Nu tocmai.

 – Atunci imi pare rau,dar cum nici Clayton nu e treaz ,si face foarte urat cand il trezeste cineva,nu va pot lasa sa intrati. Puteti reveni maine,sau mai tarziu desi va asigur ca nu e nimeni aici. Dar ce a facut? A fugit?

 -Nu stiu. Oricum domnul Clayton nu a avut niciodata probleme cu fortele de ordine asa ca…Noapte buna! Si aveti grija, domnisoara!

-Voi avea. Nopate buna!

Am inchis usa si am rasuflat usurata. Sunt buna. M-am dus in dormitor sa ma imbrac. Am dat camasa jos ramanand iar in lenjerie apoi m-am imbracat cu hainele mele. M-am intrors sa vad daca se trezise Clay…o facuse.

-De cat timp esti treaz?

-De ceva vreme.

-Esti nesimtit.

 -Mersi ca m-ai scpat de politisti. -Cu placere, dar ar trebui sa scapi singur de cadavru.

 -Cu siguranta.