Capitolul 1 : Inceputul sfarsitului

Ora de logica plictiseste pe toata lumea..in special cand e ultima ora in ziua de vineri. Mai erau 10 minute pana cand clopotelul avea sa sune iar eu ma gandeam deja la cele 4 ore pe care le voi petrece la serviciu – mentionez,serviciu in timpul liber deoarece trebuia sa o ajut pe mama mea, Jeniffer Collins,cu chieltuielile casei caci de cand murise tata nu prea se mai descurca. Faptul ca fostul meu iubit,Luke Gordon,lucra cu mine nu prea ma ajuta,mai ales ca el inca era mort dupa mine.

Numele meu este Melinda Collins dar prietenii imi zic Linda. Nu sunt o fata iesita din comun,faptul ca lucrez in timpul liber la un magazin de antichitati nu cred ca ma face neobisnuita. Sunt o fata cat se poate de normala,blonda,cu ochii albastrii,piele usor palida si buze pline. Am 1,67 si 50 de kg,deci nu ma vad un fotomodel in viitorul apropiat. Iubesc istoria si povestile despre supranatural desi sunt consienta si absolut convinsa ca asa ceva nu exista si nu va exista niciodata.

Clopotelul a sunat terminarea orelor iar eu am luat taxiul spre magazinul unde lucram,pe strada „Owens”,nr. 13 din Vancouver,orasul unde locuiesc. Priveam pe geamul taxiului -nu mai folosesc masina de cand tatal mau a murit intr-un accident acum 2 ani,cand un idiot cu TIR-ul l-a spulberat de pe sosea.- era foarte soare azi,iar eu eram imbracata prea gros pentru caldura asta.

-Buna Linda! Ma saluta Luke imediat ce am pasit in magazin.

-Buna! I-am zis si m-am dus sa-mi las jacketa si geanta cu carti in spate.

 -Frumoasa zi nu?

-Da,frumoasa dar imi e cam cald.

-Ce zici ?iesim la un suc,ceva mai tarziu?

-Nicio sansa,Luke…de ce nu renunti pur si simplu?

-Pentru ca te iubesc.

-Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa ma inseli…cu prietena mea…

-Am mai zis ca-mi pare rau.

 -Scuteste-ma de detalii.

 Dupa aceasta mica discutie,fiecare dintre noi si-a vazut de treaba iar clientii si-au vazut si ei de cumparaturi. Astazi am avandur o groaza de pocaluri care,se spune ca au apartinut unor regi desi sunt 100% sigura ca sunt falsuri…nu cred ca familia regala si-ar fi lasat obiectele din aur pe oriunde.

Era ora 8:30,ramasesem sa inchid magazinul si vad ca am avut intuitie buna cand mi-am luat jacheta deoarece se lasase racoare. WOW! Dar se pare ca a venit apocalipsa in Vancouver..cel putin pe strada asta caci e cam pustie…si e…sinistru. Da,cum sa nu! Mie mi-e frica de intuneric. Un ras zgomoros a pus stapanire pe mine. E stupid sa-ti fie frica de intuneric,daca esti atent nimic nu te poate rani. Un caine a inceput sa urle,sunetul parea destul de infricosator,dar seris,nu era nimic acolo in noapte care sa ma raneasca. Mi-am bagat castile de la MP3 in urechi si i-am dat drumul. Canta melodia celor de la „The Killers – Human”,fredonam incet si mergeam cand un vant puternic m-a strabatut pana la oase. M-am oprit uitandu-ma in jur dar nu am vazut nimic. Am oprit muzica si am continuat sa merg,putin mai repede de data asta. E patetic! Nu are de ce sa-mi fie frica,totusi instinctul imi spunea sa merg mai repede. Acelasi fior,de data asta mai aproape,am tremurat,simtind cum pielea de pe gat mi se face ca de gaina si am grabit pasul. Instinctiv m-am uitat in spate si am vazut o umbra propagandu-se de dupa un bloc. Am inceput sa alerg dar un sunet strident mi-a atras atentia in si m-am uitat peste umar…urmatorul lucru pe care l-am simtit a fost contactul meu cu stalpul de beton apoi cu asfaltul…si mai apoi,Intuneric.

Intunericul ma acapara si nu ma lasa sa ies la suprafata. Oare asta sa fie sfarsitul?sa mor tocmai eu de frica? Cum dom’ne sa mor de frica…trebuia sa fac un efort sa ies la suprafata din apa asta intunecata. Simteam ca era mult mai cald acum iar mirosul din aer era foarte dulce si placut. Am deschis incet,incet ochii si am observat ca nu mai eram afara,peisajul orasului se transformase acum intr-o camera modelata in stil antic dar foarte modern. Tavanul era albastru inchis si aveai senzatia ca e bolta cereasca. Lumina nu era puternica,provenind doar de la 2 veioze plasate de o parte si de alta a canapelei.o intepatura puternica am simtit in partea dreapta a gatului si am gemut de durere.

-Ei hai ca nu te-am omorat. A suras usor o vace de barbat de pe bratul canapelei. M-am ridicat si l-am privit uluita. Era un barbat sebucator,avea parul saten ciufulit si ochii verzi,buze seducatoare si o structura osoasa fina. Nu avea un trup masiv dar muschii bine conturait i se observau prin tricoul albastru mulat. Pielea lui era palida si parea foarte catifelata.

-C..cine esti? M-am balbait eu.

-Clayton! Incantat de cunostinta! Ar trebui sa ai mai multa grija pe unde mergi.

 -Pe unde merg? Adica..ce caut aici? Aici..unde sunt?

 -Esti la mine acasa…Ai alergat si te-ai lovit de stalp apoi ai cazut – A chicotit apoi s-a ridicat. Mi-am adus aminte de tot…cum sa ma fi vazut cand nu er animeni pe strada decat eu si frica mea stupida? Si..Auch! ce intepa chestia asta ce o aveam in gat.

 -Bai frate ce ma inteapa. Clayton s-a uitat la gatul meu apoi spuse:

 -Mnu…nu mi-a ramas niciun colt acolo…nu stiu de ce te inteapa. Sa ramana ce? Despre ce Dumnezeu vorbea? Ma uitam confuza la el.

-Da,eu te-am muscat..sunt VAMPIR.

-Aha..si eu sunt Dracu.

 -Serios? Nu ma crezi nu? Priveste in oglinda. M-am ridicat si m-am dus la oglinda din stanga canapelei. Mi-am privit cele 4 intepaturi de pe gat…putea sa ma pacaleasca…adica ,vampirii si supranaturalul nu exista. I-am simtit respiratia in spatele meu dar totusi nu l-am vazut in oglinda. M-am intors si l-am vazut mult mai schimbat: ochii erau acum rosii iar in loc de dantura perfecta i-am vazut 4 colti ce-l faceau foarte fioros.

-O nu! Cate operatii estetice ti-ai facut?

-Chiar vrei sa te musc din nou ca sa te convingi?

-Nu poate fi real…nu mi se poate intampla mie…

 -Acum ca te-am muscat avem o oarecare legatura.

-Sunt si eu vampir?

-Nu dar este un nou inceput pentru tine.

 -Da,inceputul sfarsitului.